Discipline și Specializări
Tradiţia milenară a sistemului Ayurveda
Consemnari scrise
Tradiţia milenară a Indiei a fost păstrată prin intermediul câtorva lucrări fundamentale. Dintre acestea, cele mai importante sunt considerate cele patru texte străvechi ale înţelepciunii hinduse numite în limba sanscrită vede şi anume Rigveda, Samaveda, Yajurveda şi Atharvaveda.
Deşi în toate cele patru Vede, lucrări sacre ale spiritualităţii Indiei, există descrieri ale trupului uman, precum şi unele referiri la remedii sau tratamente naturale, Ayurveda este considerată uneori ca fiind o parte din Atharva-veda.
Consemnările scrise referitoare la Ayurveda sunt relativ tardive şi datează mai ales din perioadele succesive de criză pe care dezvoltarea explozivă a buddhismului le-a produs în cadrul societăţii hinduse. Aceasta demonstrează că se poate stabili momentul consemnării în scris, dar nu şi acela al conceperii lucrărilor. Tocmai de aceea cercetătorii contemporani apreciază că vedele şi implicit Ayurveda ar fi fost deja structurate cu 2000-4000 ani înainte de Christos. Hinduşii ortodocşi le atribuie o origine divină, supranaturală şi o autoritate supremă de esenţă divină.
Ce este Amnaya Tantraka
Fiecare dintre lucrările tradiţionale celebre de Ayurveda, Charaka-Samhita, Sushruta-Samhita, Ashtanga-Hridaya, Kashyapa-Samhita sau Sharangadhara-Samhita includ referinţe mai mult sau mai puţin detaliate, în care sunt descrise aspecte relevante, ce sunt specifice tradiţiei ayurvedice. Există în fiecare dintre aceste scrieri ayurvedice tradiţionale consemnarea unor evenimente reprezentative pentru tradiţia ayurvedică (Ayurveda-Amnaya), fie întâlniri ale înţelepţilor ayurvedici (rishi), fie afirmaţii celebre ale unor mari zei din tradiţia ayurvedică, aşa cum este Marele Zeu Indra.
Tradiţia ayurvedică prezintă două direcţii reprezentative. Prima direcţie o reprezintă tradiţia fiinţelor celeste, a fiinţelor zeieşti sau, altfel spus, tradiţia divină (Divya-pratna), în care se face referire la fiinţe superioare, supraumane excepţionale, aşa cum este Brahma, Marele Zeu al trinităţii hinduse Trimurti, care reprezintă aspectul lui Dumnezeu (Brahman) de Creator al Universului, Daksha, cei doi Ashvini, Marele Zeu Indra, Marele Zeu Dhanvantari, Zeiţa Sarasvati sau Marele Zeu Agni. Cea de-a doua direcţie este tradiţia înţelepţilor ayurvedici (Rishi-pratna), din care fac parte toţi marii înţelepţi ayurvedici care au contribuit, fiecare în felul său specific, la perpetuarea şi la punerea în valoare a acestei Ştiinţe milenare a Vieţii (Ayurveda), aşa cum sunt înţelepţii Atreya, Bharadvaja, Kashyapa, Sushruta, Nagarjuna, Marichi, Charaka, Agnivesha, Jatukarna, Harita, Kumara-Sira, Badisha, Jivaka, Bhela, Vagbhata, Ksharapani, Chayavana, Parashara sau Chakrapani.
Sfera de conştiinţă a fiecărui înţelept ayurvedic poate fi apelată prin meditaţie profundă, realizată într-o manieră evocatoare superioară, prin raportare la aspectele specifice. Realizarea unor astfel de meditaţii identificatoare cu sfera de conştiinţă a unui mare zeu sau a unui mare înţelept ayurvedic poate revela unele aspecte esenţiale care se constituie ca şi chei subtile ale unor forme superioare de afinitate rezonatorie cu sfera de conştiinţă superioară a acelei fiinţe.
Dinamizarea adecvată a unei stări superioare de atenţie selectivă, menţinută apoi o anumită perioadă de timp asupra aspectelor reprezentative ale sferei de conştiinţă a unei astfel de fiinţe excepţionale permite structurarea în conştiinţa practicantului unei astfel de forme de meditaţie a unor aspecte reper, care vor constitui apoi veritabile chei rezonatorii de intrare şi de menţinere în stare spirituală de comuniune telepatică cu sfera de conştiinţă a respectivei fiinţe superioare.
Ayus-jnana
| Ayurveda-Padartha, Ayus
Ayus-jnana
| Ayus
